Un dac 3D. Itinerariu din Roma către Bulevardul Dacia

Statui din secolul 2 și tehnologii din secolul 21. O inițiativă privată vine să acopere un mare gol din patrimoniul românesc.

Au fost peste 100 de statui de dac în forumul traian. Parte din ele s-au pierdut, o parte este încă în Roma, iar altele sunt răspândite în colecții muzeale și private de pe tot teritoriul Europei, în Israel și Statele Unite. Niciuna nu se află în România. O inițiativă a Asociației Identitate Culturală Contemporană (AICC România) vine să compenseze acest deficit. Campania „Să-i aducem pe daci acasă!” a debutat în 2012 ca proiect fotografic deschis publicului, cu un site, un app și o pagină socială înființate pentru a găzdui fotografii realizate de turiști români cu statuile de daci din diversele colecții europene. Apoi a venit ideea realizării unor replici fidele, cu ajutorul tehnologiilor de scanare 3d și sculptură computerizată. Primul a fost un bust de dac, probabil Decebal, amplasat pe culoarul de sosiri al aeroportului Otopeni. Urmează o replică a uneia dintre cele mai bine conservate statui romane, un dac la scară monumentală, replică realizată prin tehnica sculpturii 3d la un atelier din Florența. Opera finită a sosit zilele acestea în țară pentru a fi găzduită, temporar, de Muzeul Național de Istorie. Amplasamentul final al statuii va fi o piațetă din Bulevardul Dacia.

Statuia aleasă pentru a fi reprodusă în cadrul proiectului „Statui de daci” are propria poveste și un loc particular în ansamblul statuilor din forumul roman. Este realizată din porfir roșu, un material mult mai dur decât marmura, care a permis conservarea fidelă a celor mai mici detalii. Brațele și chipul statuii sunt din marmură albă și au necesitat unele restaurări de-a lungul timpului: gâtul statuii datează dintr-o perioadă modernă, la fel și una dintre mâini și extremitățile picioarelor. Amplasamentul real al statuii în forumul lui Traian nu a putut fi documentată, dar sursele vechi, inclusiv reprezentări de pe monede, indică existența unui Portic Purpuriu decorat cu mai multe statui din porfir roșu. Dintre acestea, două se află la Luvru și trei la Florența, în complexul compus din Palatul Pitti și Grădinile Boboli. Istoria documentată a statuilor din parcul Boboli începe în 1524, când au fost cumpărate de la moștenitorii cardinalului Andrea della Valle, unul dintre primii colecționari de antichități, și au intrat în colecția de artă veche a Vilei Medici din Roma. Ulterior, în 1788, au fost transferate în Florența și au fost amplasate pe aleile parcului, el însuși o creație a familiei Medici. Dintre cele două statui din Boboli, una, care prezintă mari asemănări cu portretul lui Decebal de pe Columna lui Traian, a fost aleasă pentru a fi reprodusă cu ajutorul tehnologiei de ultimă oră.

Statuia are o înălțime de 2,2 metri, la care se adaugă soclul înalt de aproape 2 metri. Este reprezentat un nobil dac, bărbos și cu capul acoperit. Este îmbrăcat cu o manta lungă, prinsă pe umărul drept cu o fibulă discodală. Pantalonii sunt largi, iar în picioare poartă opinci. Mânile sunt reprezentate într-o postură de supunere, împreunate la nivelul șoldurilor. Nu are armă.

Președintele AICC, Florin Pîrlea, crede că un motto potrivit pentru proiect ar fi versurile lui John Lennon: „A dream you dream alone is only a dream / A dream you dream together is reality” („Un vis pe care îl visezi singur e doar vis, un vis pe care îl visezi cu alții este realitate”). În viziunea sa, importanța proiectului este dată de lipsa în București a unor monumente de for care să asume istoria veche și identitatea culturală dacică și latină. Se delimitează cât se poate de clar de derapajele protocroniste și subliniază rolul integrator la nivel european pe care l-au avut statuile de daci prezente în forumul roman, susținând că, în acest context, devine și mai importantă buna cunoaștere a originilor într-o Europă deschisă și multiculturală. „Statuile antice de daci din Forumul lui Traian lipsesc din conștiința publicului din România, prin comparație cu Columna lui Traian, fără să fie mai puțin importante. Acesta este motivul pentru am inițiat acest proiect. Esențiale au fost ajutorul financiar al câtorva oameni de afaceri din România, Israel și SUA, dar și al câtorva zeci de cetățeni români care au înțeles importanța proiectului, și, nu în ultimul rând, spiritul de echipă al prietenilor apropiați de AICC, care au consumat și bani și timp pentru ca acest proiect să se materializeze”, spune Florin Pîrlea.