2012-2013 Comunicarea este prezentată în contextul a 1900 de ani de la inaugurarea Forului lui Traian (112d.Hr) și a Columnei(113d.Hr) a lui Traian, la Roma, și a 1925 de ani de la începutul domniei regelui-erou al Daciei, Decebal, la Sarmizegetusa (87d.Hr)

O introducere de ansamblu : aceste statui monumentale ale Geto-Dacilor au fost realizate de artiştii romani în timpul domniei împăratului Traian (98-117 d.Hr.) pentru Forul acestuia (la Roma), după cuceririle făcute în Dacia (106 d.Hr.). Precizez, Forul lui Traian, construit în 6 ani de vestitul arhitect Apolodor din Damasc, a fost inaugurat în anul 112 d.Hr.

Informaţii mai detaliate despre aceste sculpturi

Dimensiunile acestor statui : descoperirile arheologice efectuate în Forul lui Traian (Roma) au pus în evidenţă, pentru acest vast complex arhitectural au fost realizate două serii de statui de Geto-Daci, ca dimensiuni, ce aveau un loc bine stabilit in perimetrul acestui For, la înălţime, ca false cariatide, ce erau situate la nivelul aticelor porticurilor curţii interioare a Forului lui Traian, deasupra fiecărei coloane de susţinere a galeriilor acestor porticuri, şi la nivelul faţadei exterioare (partea sudică) de la Basilica Ulpia, şi care aveau dimensiunile de 2,68 m (pentru cele de la nivelul porticolelor, pomenite mai sus), şi de 3,084 m (pentru faţada părţii de sud a cladirii Basilica Ulpia).

Cu aproximaţie, numărul acestor statui monumentale de Geto-Daci poate fi estimat cam în jur de o 100 de statui : aproximativ 18 statui la nivelul faţadei sudice a clădirii Basilica Ulpia ; aticul porticului nord-est (faţada int.) : 25 statui de Daci + încă 2 statui la unghiurile zidurilor de întâlnire, egal 27 ; galeria tripartită sud-est (faţada int.) : 20 de statui la nivelul aticului spre curtea interioară ; aticul porticului sud-vest (faţada interioară) : 25 statui de Daci + încă 2 statui la unghiuri, egal 27 de statui.

Reconstituirea Forului lui Traian : faţada părţii de sud de la Basilica Ulpia şi latura de nord-est a porticului Forului (James E. Packer, The Forum of Trajan in Rome. A Study of the Monuments in Brief, University of California Press, 2001).

În afară de aceste două serii de sculpturi menţionate mai sus au mai fost realizate şi alte statui de Geto-Daci pentru acest For : pentru intrarea monumentală, pentru Porticus Purpuretica, ansamblu arhitectural situat în acest For, neidentificat încă în ziua de azi ; pentru acest portic au fost realizate o serie de statui în porfir roşu-vişiniu şi marmură albă, ce se află azi păstrate la Muzeul Luvru (Paris), în parcul Giardino di Boboli, la Florenţa, şi la Muzeul Laboratorio delle pietre dure (Florenţa). Desigur, se poate presupune că din acest numar de statui ar fi putut să fie plasate şi în alte părţi ale Forului lui Traian, cum ar fi de exemplu, în spaţiul nişelor, între coloanele intrării monumentale, cum se poate remarca pe moneda romană, ori în nişele porticurilor, sau în alte amplasamente din acest For.

Câteva idei şi reflecţii despre sculpturile de Geto-Daci şi importanţa lor

Aceste reprezentări sculpturale sunt de o mare importanţă pentru patrimoniul cultural. Basoreliefurile Columnei lui Traian precum şi statuile Geto-Dacilor reprezintă o moştenire culturală de o mare valoare artistică şi iconografică, fiind adevărate mărturii sculpturale antice inestimabile. Aceste opere sculpturale trebuie studiate şi puse în valoare, ele pun în evidenţă stilul sculpturii romane al perioadei lui Traian, precumşi o bogată iconografie a Geto-Dacilor, predecesorii poporului ce azi se numeşte român. Studierea acestor reprezentări statuare monumentale de Geto-Daci, precum şi compoziţiile sculpturale ale Columnei, realizate în perioada de maximă expresie artistică romană, are ca rol de a pune în valoare aceste sculpturi şi de a sublinia interesul lor deosebit de important. Din punct de vedere iconografic şi antropologic se poate constata că locuitorii multor regiuni din România sunt urmaşii direcţi ai vechilor locuitori ai acestor locuri, adică Dacii, Geţii (familia Tracilor). Acest fapt este un adevăr ştiinţific : numeroasele comparaţii efectuate conduc realmente în acest sens.

Studiind toate aceste reprezentări sculpturale, la un moment dat se cere pusă pertinenta şi inevitabila întrebare : de ce Romanii au decis să fie realizate în arta oficială a Forului lui Traian la Roma atât de numeroase reprezentări sculpturale de Daci ? Artiştii romani au « ilustrat » cu măiestrie şi profesionalism complexul monumental al acestui For, înzestrându-l cu imaginea Geto-Dacilor : compoziţiile scenelor Columnei lui Traian sunt elaborate, realiste, ritmate şi de dimensiuni foarte mari, iar în arta statuară au fost realizate adevărate opere iconografice de o foarte bună calitate artistică ; deci, un efort considerabil atât material cât şi artistic pentru a reprezenta în mod demn poporul dac.

În afară de aceste reprezentări amintite mai sus, şi alte monumente au fost puse direct în legatură cu reprezentarea Daco-Geţilor pentru Forul lui Traian : un număr important de metope (basoreliefuri) cu Geto-Daci, ce au facut parte tot din complexul acestui monument arhitectural. Despre amplasarea acestor basoreliefuri, numite şi « marea friză a lui Traian », nu se ştie cu exactiudine unde era amplasarea lor exactă în acest For. O parte din aceste metope au fost refolosite pentru Arcul lui Constantin (Roma), alte fragmente se află la Muzeul Luvru, Muzeul Capitol (Roma), Vila Medici (Roma), Vila Borgese (Roma), etc.

Este foarte important de a fi studiate aceste reprezentări, aceste sculpturi de mare calitate artistică, şi de a fi făcute cunoscute, fiind de o foarte mare semnificaţie iconografică, nu numai pentru istoria şi istoria artei romaneşti, precum şi pentru patrimoniul cultural mondial.

Romanii nu au realizat niciodată atâtea reprezentări de « Barbari », statui monumentale de aproximativ 2,60 şi 3,00 m, până la construcţia Forului lui Traian, la Roma, fiind un fapt cu totul excepţional. Se poate afirma că, mai mult decât Celţii (Galii), Germanii, Parţii, sau alţi « Barbari », Geto-Dacii a avut un loc privilegiat în arta romană şi în inima Romei (Forul lui Traian). Poporul geto-dac a fost, putem spune, glorificat de o manieră fără precedent de Romani, în aşa fel de a se ajunge a se da impresia unei « simpatii » sau unei « admiraţii » cu totul aparte vizavi de acest popor.

Sculptorii romani au reprezentat în mod magistral pe Geto-Daci în arta lor. Aspectul fizic şi cel psihic au fost redate într-un stil natural şi realist pentru fiecare personaj, pentru fiecare Daco-Get reprezentat, şi aceste portrete, de o mare calitate artistică şi iconografică, caracterizează nobila fizionomie a poporului dac.

Reprezentările Daco-Geţilor se disting prin atitudinea lor demnă, voinţa artiştilor romani de a pune în valoare, într-un mod realist, imaginea Geto-Dacilor, este evidentă. Niciodată Romanii nu au avut intenţia de a da o imagine denigratoare sau umilitoare vizavi de poporul dac. Deci, Romanii au avut o atitudine de respect şi considerare pentru aceşti războinici redutabili şi poporul lor.

Foarte probabil ca descoperirile şi cercetările viitoare să permită să fie completate lacunele în domeniul istoriei artei antice româneşti şi să acorde posibilitatea ca perdeaua nebuloasă plină de mistere ce s-a aşternut de-a lungul secolelor, peste cei ce au fost caracterizaţi de Herodot ca fiind « cei mai viteji şi mai drepţi dintre Traci », să se disipe în mod progresiv.

Cercetările iconografice antice despre Geto-Daci sunt departe de a fi terminate şi conduc inevitabil la constituirea unui Copus, reprezentări de Daci, Geţi, Traci, Frigieni, în basoreliefuri, busturi, statui, etc., piese păstrate integral sau fragmente. Există în mod cert sculpturi reprezentând Geto-Daci care nu au fost încă identificate. De exemplu, în literatura germană sunt menţionate statui de Daco-Geţi a căror urmă a fost pierdută ; se va încerca de a fi localizate şi identificate.

Dr Leonard VELCESCU – istoric de artă
Decembrie 2012

Click aici pentru a descarca broșura